îngerul meu cară lemne

 


îngerul meu cară lemne



 

 

pe lacrimi în sus doar de patimi și ger

se sparg de tăceri mii de ceasuri prelinse

și ce a fost azi devine tot ieri

ca o piatră de moară într-un câmp de narcise

 

și ce va fi mâine va trăi doar un pas

efemere destine se vor scurge în drame

se moare festiv și bocit de icoane

cu geamul coclit și cu rest la pervaz

 

stă ziua să curgă eternul în semne

și moartea se zbate pe pagini pustii

și îngerul meu cară noaptea la lemne

și iarna ne cheamă la țărmuri de vii

 

nu moare nimeni de moarte se spune

numai de viață se tem muritorii

și mor pân’ la unu așa cum mor zorii

și valul tot moare pe pietre în spume

 

eu dorm între pași cu drum căpătâi

căci sângele meu curge lumină

la deal curge lumea și tu nu rămâi

treci tristă și blândă ca ziua senină

 

fericirea e bleu telefonul închis

și gustul e de dulceață de spini

corăbii de patimi pentru tine-am ucis

deșarte iubiri în tăcute grădini

 

fericirea are pașaport expirat

origami de frunze putrezesc printre semne

este trist indecis și-a-nchis la pătrat

și-un înger aprins cară noaptea la lemne



 

Comments

Popular posts from this blog

despre tăcere

secetă…

călător fără de umbră