despre seducția târzie a lui Paler

 

 

despre seducția târzie a lui Paler

 

 

 

stau

într-o gară pustie şi chioară

din noapte îmi cade o şoaptă

afară

 

este o oră când moartea se zbate

e 3 şi 13

în miez de noapte

un ceas se fărâmă undeva într-un zid

şi este tăcere

e trist

şi e vid

 

adică nimicul uitat de nimic

adică nimicul

şi-atât

 

doar nimic

 

trecutul s-a dus

nu-i bun de nimic

din viitor nu ştim mai nimic

şi nici în prezent nu-i ceva de nimic

e moartea pe-aproape

şi nu simt nimic

 

nici frică

nici ură

 

dezgust parc-un pic

 

e-aproape departele

 

nu trece nimic

 

prin gara pustie şi rece şi chioară

e 3 dimineața şi-i rece afară

 

mă doare absența şi las' să mă doară

e-o noapte de mai infirmă şi goală

nu-s pași

nu-s tăceri

nu-s iubiri

doar o gară

în care pendulul bătrân stă să moară

 

peronul e gol lumina e chioară

şi trenul plecat s-a-mpuşcat într-o seară

pe când disperarea se-aştepta să mă doară

 

singurătatea plângea ca de boală

 

stau

-      cum spuneam -

-      e târziu şi-s aici

-       

doar Paler mai trece să vadă ce zici

Nichita se zbate să crească un pic

şi luna se plânge

iar mie mi-e frig

nu-i urmă de tine

nu-s bun de nimic

 

e ora când moartea mai moare un pic