poem prelins pe gest

 

 


 

 

 

poem prelins pe gest

 

 

 

 

miros ca o gutuie coaptă

şi am un gust de toamnă amărui

şi şoldurile unduie în şoaptă

şi ochii au accentele haihui

 

trage de zori adânc ca de-o perdea

şi-îmbrățişează-mă amorf definitiv

frânge-mă toată în iubirea ta

şi lasă-mă să dorm infinitiv

 

şi fă-mi iubirea mea să cânte bleu

vibrând în ritm de note absolute

pân' la sfârșitul lumii să fiu eu

păcatul fără de virtute

 

miros adânc a galbenă gutuie

la pieptul tău flămând şi senzual

şi am un gust de toamnă amăruie

prelins pe crupa nopții ca un val

 

 

 

 

 

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

Comments

Popular posts from this blog

despre tăcere

secetă…

călător fără de umbră