pasul de dinainte

 

pasul de dinainte

 

 

la capătul lumii este o liniște de moarte care se revarsă înghețată

peste gesturile unui freamăt învins

 

ziua aceasta trebuia să vină demult

 

zise deșertul înflorind

 

totdeauna va înflori o patimă sub fiecare pas

sub fiecare podea

zise

 

chiar și acolo unde nu e nimic

va înflori cândva un înger

sub o rună sălbatică

și runa va vorovi ca o pasăre desprinsă de cer

chiar acolo unde se aude numai lumina

cum tace

 

nimic nu este de esență mai adâncă

decât o liniște care tace cu disperare

înaintea ultimului zbor

scris într-o singură rună

 

apă-mă

zise

apă-mă de setea curgerii

doar

apă-mă