măsura fiirii mele

 


măsura fiirii mele

 

 

 

 

la capătul  lumii lumina umple întunericul cu lucruri

oameni

regrete

 

la celălalt capăt al lumii noaptea aprinde luna

și deschide tăceri

regrete

dureri

lacrimi

 

între lumile care vin

și cele care pleacă

stă doar o clipă

tăcerea

cu gust de fericire

 

pe clipa aceasta am scris numele tău

 

încet

încet

am strâns

un buchet întreg de clipe

pe care l-am numit

amândoi

doem

 

la capătul doemului

ești tu

îngerească-te iubirea mea

ești tu

 

ultima patimă a infinitului

cu care închid

măsura

iubirii

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7528 de la facerea lumii

în luna lui undrea în a unsprezea zi în Bucuresti

și modificată în a paisprezecea zi a lui undrea doi ani mai târziu

Copyright © 2020 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

 

Comments

Popular posts from this blog

despre tăcere

secetă…

călător fără de umbră