de dor şi de jale

 


de dor şi de jale

 

 

apune-mă tu

apune-mă cu

lumina căzând

rostuindă

plăpând

din lacrimă mie

rostind din pustie

 

rosteşte-mă tu

rosteşte-mă cu

patimă

irimă

cratimă nu

ecoul lăsând urme de lacrimă

 

rănește-mă tu

rănește-mă cu

respirarea cea fierbinte

ca marea urlând

despicând durerea în pale de vânt

 

apune-mă tu

apune-mă cu

tăcerea curgând peste lumea pustie

până cum

până unde

până când

și-nc-o mie

vei fi floare în vânt

voi fi urmă-n cuvânt

până tu

până eu

până-n gând

cât mai ești

cât mai sunt

cât mai scriem un rând

 

Comments

Popular posts from this blog

relativitatea ca spectacol

către femeia mea sau unu în bază doi

despre tăcere