A din a
A
e-o
noapte rece
prima
din niciuna
e-o
noapte-atât de-adâncă
încât nici nu știu cine sunt
nici nu știu unde sunt
și nici nu știu de ce
și nici nu vreau
prea mult
și
prea
adânc a nins în coastele mele
șuierând vaietele dureros de albe și de singure
prea mult și prea adânc m-am zbătut cu unghiile în carne
sângerând până la plânsul
deplin
diluvial
oh
ce durere a durerilor
coboară în ființa mea
desculță
pe cioburile tuturor iubirilor nețărmurite
strivindu-mi sufletul
stors
de propriul sens
căci ceea ce trebuie reținut
este
că nimic nu doare mai tare
ca floarea de cireș pătată de rugina trădării
nici nu sunt cuvinte de-ajuns
nici nu sunt gesturi de-ajuns
și nici respirația nu-mi mai este de-ajuns
și tăcerea
și liniștea
și calmul
sunt totuna
în viforul fiirii
care țâșnește pe ușa rămasă deschisă
la plecarea ei
și totuși sub ochii mei
miroase încă amar
a parfum de femeie a mea
ca o deplină povară
a iernii ce va să fie
@ndrei filip ©onstantin
burdușa™
în anul de restriște 7530 de la facerea lumii
în a treia zi de undrea în Moroieni (2014) și a patra zi
de undrea în Ghiroda
https://poemeleuriasului.blogspot.com
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com
https://burdusa.blogspot.com
https://burdusas-podcast.podsite.io
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2022 ADRIAN
CONSTANTIN BURDUȘA™

Comments
Post a Comment