patimă-mă. un doem despre treceri
patimă-mă. un doem despre treceri
se deșiră caierul singurătății
în ceața zorilor ce curg peste mine
în timp ce plictisita vară țese la război nimbul dimineții
care va pășii peste clipele mele crăpate de durere
un greiere se aude stins în uvertura răsăritului
se aude până și măcelul de galben din lanurile de floarea soarelui
care răzbună efemera poveste a macilor
pe glezne
roua se rostogolește alert spre nicăieri
doar în umbrele brațelor tale e liniște
iar eu mă complac incandescent în nemurirea unei iubiri
cu care împart infinitul
muzele dorm ca niște fete bătrâne
la umbra transparentă a fiirii
cu genele plecate de căldura seacă a absenței
solstițiul ăsta înflorit
adoarme în echinocțiu
iar cuvintele îmi aleargă mângâind complicat culorile scurse
ale unui perfect curcubeu
dincolo de noi
e o zare
despre care nu vreau să știu nimic
patimă-mă
miruț@ & @ndrei ❤ filip ©onstantin burdușa™
în anul de restriște 7530 de la facerea lumii
în a noua zi de toamnă în București
https://poemeleuriasului.blogspot.com
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com
https://burdusa.blogspot.com
https://burdusas-podcast.podsite.io
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
Comments
Post a Comment