patima ca trecere sau ce rămâne

patima ca trecere sau ce rămâne

când râurile tac asurzitor

și curcubeul răsare strident

când focul începe să cânte

în jarul focului de foc

și piatra de piatră a piatră începe să palpite

e vrerea roții să frământe lutul ascultător

în aceeași mișcare prevestitoare

de dinaintea preavorbirii

când ochii mei se oglindesc tonant în ceruri

trupurile ne dansează vibrant

și eu te implor

cu brațele mele sonore îmbrățișându-te

hai

să ne naștem din nou

din noi înșine

clocotitor

devastator

tumultuos

și atât de dureros

plângând a lumină

pre cuvintele mele rupte din sărutul tău

neînceput

în anul de restriște 7530 de la facerea lumii

în a optsprezecea zi de cireșar în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Bărbatul care n-are decât toamna