florile și visul cu sânziene
florile și visul cu sânziene
am visat sânziene dansând pe zăpadă
și ele răsăreau din covorul alb
sub pleoapele zorilor aburindă
și fetele alea care nu mai conteneau să dănțuiască
așa
cu tălpile goale
în timp ce eu alergam
alergam să mă izbesc din nou
de duminica asta spartă-n canon
în do major
în care te priveam singur cum nu ești
mi se făcea prelung de dor
și-apoi te vedeam printr-o fantă de vis
cum te învârteai într-un singur fuior
cum alergai să fim doi
singuraticii de noi
în duminica asta colțuroasă
izgonită dintre zilele săptămânii
și râdea pământul întreg de noi
și se bucura de bucuria noastră cu gust amărui
și îți culegea
niște sânziene
de la subțioara iubirii noastre
celei atât de subțiri
și atât de fragile
era o duminică dodecafonică
și ascultam Sting
până la durere
nu te iubeam
te respiram
până la strigătul mut
al singurătății
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
în anul de restriște 7530 de la facerea lumii
în a nouăsprezecea zi de cireșar în București
https://poemeleuriasului.blogspot.com
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com
https://burdusa.blogspot.com
https://burdusas-podcast.podsite.io
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
Comments
Post a Comment