schiță de martie urban și orfan
schiță de martie urban și orfan
la capătul tejghelei
cartierul se sprijină într-o bere bătrână
afară e un întuneric calp și murdar
și pe bulevard curge
un acordeonist obosit
de-o jale și doi bani
ecoul plânge și el înghețat
și lugubru cu un țigan beat la căpătâi
și eu mă întreb disperat
cum poți fi în iad când ești în inima mea
o cicatrice perfectă pentru o durere mai grea
decât noaptea
nu are cum să-mi fie frică de moarte
moartea nu trădează
mi-e frică
de păsările fără zbor
de bisericile fără duh
și de femeile fără Dumnezeu
ceasul se întoarce în ceas
întunericul în întuneric
durerea în durere
în patul meu stă cineva mult mai bătrân decât mine
îl privesc cu fereastra deschisă
și nu văd nimic
doar o umbră a umbrei
un singur trecător prin infinit
și nu
nu e tristețea
doar greața ca un mucegai vertical
pe dimineți chinuite
cât vezi cu ochii
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
în anul de restrişte 7528 de la facerea lumii
în luna lui mărțișor în a douăzeci și treia zi în Bucuresti și-atât
https://poemeleuriasului.blogspot.com
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com
https://burdusas-podcast.podsite.io
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Comments
Post a Comment