doem de ținut minte


 


doem de ținut minte

 

 

încercănându-mă

încercănàndu-te

albă din alb

cu genele pline de promoroacă

condamnați la iubire

ne vom săvârși albi

concertul

ticluit în fiecare iarnă

într-un vis de crini

 

cu fiecare  noapte

a mea fără tine

a ta fără mine

în numele fiecărui fulg de nea

înflorit ca un radical liber

la ambele capete ale libertății de a pluti

 

când tâmpla ta frumoasă și gânditoare

își odihnește gândul pe sânii mei

 

când mi se face sete de setea cu care-ți cerni stelele

din cel de-al nouălea cer

 

peste mâinile albe și tămăduitoare

cu care îmi plămădești și îmi frămânți

această iarnă prelungă

 

aprinde-mă

sunt candela ta

cu care mergi înainte

 

zăpadă-mă în alb

lacrimă-mă în preacuvinte

 

nu plànge

iubește-mă atât cât moartea și viața

ne poate ține minte

 

iubește-mă

și scrie-mă mereu

 

iarna aceasta ne-o plânge doemul în albe și triste preacuvinte

 

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa

în anul de restriște 7528 de la facerea lumii

în luna lui undrea în a opta zi în Bucuresti și-atât

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA

 

 

În podcast poemul este recitat de ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA.


Comments

Popular posts from this blog

despre tăcere

secetă…

călător fără de umbră