doem de ținut minte


 


doem de ținut minte

 

 

încercănându-mă

încercănàndu-te

albă din alb

cu genele pline de promoroacă

condamnați la iubire

ne vom săvârși albi

concertul

ticluit în fiecare iarnă

într-un vis de crini

 

cu fiecare  noapte

a mea fără tine

a ta fără mine

în numele fiecărui fulg de nea

înflorit ca un radical liber

la ambele capete ale libertății de a pluti

 

când tâmpla ta frumoasă și gânditoare

își odihnește gândul pe sânii mei

 

când mi se face sete de setea cu care-ți cerni stelele

din cel de-al nouălea cer

 

peste mâinile albe și tămăduitoare

cu care îmi plămădești și îmi frămânți

această iarnă prelungă

 

aprinde-mă

sunt candela ta

cu care mergi înainte

 

zăpadă-mă în alb

lacrimă-mă în preacuvinte

 

nu plànge

iubește-mă atât cât moartea și viața

ne poate ține minte

 

iubește-mă

și scrie-mă mereu

 

iarna aceasta ne-o plânge doemul în albe și triste preacuvinte

 

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa

în anul de restriște 7528 de la facerea lumii

în luna lui undrea în a opta zi în Bucuresti și-atât

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA

 

 

În podcast poemul este recitat de ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA.


Comments

Popular posts from this blog

relativitatea ca spectacol

către femeia mea sau unu în bază doi

despre tăcere