pagină de jurnal

Un personaj dintr-un film franțuzesc spunea că tuturor ne este frică de moarte.

Eroare!

Mie nu mi-e frică de moarte, sau mai precis nu de orișice moarte, sau nu, nu mi-e frică de moarte.

Îmi e frică de durere, îmi e frică de neputință, mi-e teamă de a mă face de rușine, dar nu mi-e frică de moarte... nu moartea este cea care mă sperie.... și-apoi de ce anume să mă sperii? De ceva ce nu cunosc?

Am trăit deunăzi o experiență foarte interesantă pe care trebuie să o aduc ca argument aici... am răcit acum ceva vreme și am purtat pe picioare boala ca întotdeauna fără să iau nici un fel de medicație, în afara pălincii de toate zilele.., poate și ceva mai mult usturoi și ceva mai multă ceapă....

Am rămas vreo două săptămâni cu o tuse de care nu mai puteam scăpa, tuse cu accente extrem de virulente câteodată... Într-un astfel de acces de tuse am rămas fără aer și am căzut inconștient pe podea... m-au ridicat rapid și s-au preocupat să mă aducă la stare de conștiență, dar nu asta era important pentru această notă.... importante erau două observații:

1. eu nu am știut când am trecut granița dintre conștient și inconștient și trecerea s-a făcut fără nici o durere (n-au decât să scrie ei într-un cuvânt! dacă nu sunt capabili să gândească e treaba lor...)

2. în starea de inconștiență eu am visat ca în orice noapte și am realizat brusc că sunt îndrăgostit de visele/visurile mele și chiar mi s-a părut neplăcută și bruscă și brutală revenirea la această lume și nu înțelegeam ce caută dana deasupra mea....

Concluziile sunt următoarele:

1. dacă nu există durere, nici nu știi când se face această trecere;

2. experiența îmi spune că dincolo nu este mai rău, sau eu nu am trăit o experiență neplăcută dincolo;

3.constat că ființa fizică în care locuiesc acum îmi e din ce în ce mai puțin pe măsură și mă slujește din ce în ce mai neîndemnatic și uneori acest fapt devine neplăcut, din ce în ce mai des și mai neplăcut.

Poate că doar trebuie schimbat vehiculul din când în când!

Și atunci îmi rămâne o singură nelămurire: de ce atunci nu ne aducem aminte de experiențele anterioare? sau de ce nu ne este permisă amintirea acestor anterioare vieți?