efemeridă

 EFEMERIDĂ

eu te-am iubit, iubito, doar o viață,

tu m-ai iubit etern în altă lume

și toamna mea rănită mă îngheață

și iarna asta cruntă lasă urme

și mi-am rănit de-un colț de toamnă glezna,

o creangă-nfrigurată a trosnit sub geamăt,

o deznădejde a-nflorit sub freamăt

și peste drumul lung apuse bezna

și-am alergat și te-am strigat și în cădere

din vers în plâns și – apoi din plâns în vers

îmi schimbă toamna viața în durere

și frigul vaietul mi-l impleti în mers

ești ba prea mult și totuși prea puțin,

ești prea puțin, și-adesea-mi pari prea mult,

aș vrea să plec doar ca să pot să vin,

aș vrea să vin doar să mă porți în gând,

eu te-am iubit, iubito, doar o viață,

tu m-ai iubit etern în altă lume

și toamna mea rănită mă îngheață

și iarna vrerii tale lasă urme.

andrei filip

28 octombrie 2014

bucurești