în religia iubirii II

în religia iubirii

Doamne

sunt atâta de bătrân

încât abia acum înțeleg apa

rotunjind muchiile zimțuite ale zilelor apuse

în vaierul vântului care aduce solstițiul

Doamne

sunt atâta de bătrân

încât lacrima a înflorit în fântână într-a lunii măsură

sărutând tristețea cu deplinul tăcerii

în mireasma reginei nopții

Doamne

sunt atât de bătrân

incăt ochii au prins rădăcini de chihlimbar

în trilul privighetoarei irupt întunericului

în semn de pavăză liniştii

şi-n cenuşa luminii

abia aflu loc

să îngenunchez

la locul rugăciunii celei lăsate drept zălog

următoarei ferestre

care se va deschide

în religia iubirii

https://burdusas-podcast.podsite.io/

Bărbatul care n-are decât toamna