Gânduri

 Suntem victimele propriilor noastre greșeli. Întotdeauna vom fi primii și cei mai vinovați de propriile noastre "eșece".

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

sunetul şi liniştea

  sunetul şi liniştea       din fiecare lacrimă curge o lacrimă din fiecare lacrimă curge un strigăt din fiecare lacrimă curge un cuv ânt   la fel de adânc precum un ocean pictat pe claviatura unui vis   doar pasărea rămâne semn pe cerul despicat doar zborul devine tatuaj pe sunetul semnului şi nu este nimic altceva lăuntric doar sunetul care strigă lăuntrului cobor ând pe vene ş i artere întru devenirea tăcerii spre liniştea liniștii   ş i eu la marginea legii la marginea orică rei legi simt cum mă curăț de mirosul fetid al morți de dinlăuntrul ființei simt cum mă curăț de mine şi nici nu mai sunt şi nici nu aş mai fi dacă răsăritul nu ar fi tangent la lacrimile cu care îmi semnez poemul în numele Tău   Volumul de poeme “ Preacuvintele” Copyright © 2016 ANDREI FILIP BURDU ȘA™   All Rights Reserved  
Read more

despre seducția târzie a lui Paler

Image
    despre seducția târzie a lui Paler       stau într-o gară pustie ş i chioar ă din noapte îmi cade o şoaptă afară   este o or ă când moartea se zbate e 3 şi 13 în miez de noapte un ceas se fărâmă undeva într-un zid ş i este t ă cere e trist ş i e vid   adică nimicul uitat de nimic adică nimicul şi-atât   doar nimic   trecutul s-a dus nu-i bun de nimic din viitor nu ştim mai nimic şi nici în prezent nu-i ceva de nimic e moartea pe-aproape şi nu simt nimic   nici frică nici ură   dezgust parc-un pic   e-aproape departele   nu trece nimic   prin gara pustie şi rece ş i chioar ă e 3 diminea ța şi-i rece afară   mă doare absența ş i las' s ă mă doară e-o noapte de mai infirmă şi goală nu-s pași nu-s t ăceri nu-s iubiri doar o gară în care pendulul bătrân stă să moară   peronul e gol lumina e chioar ă şi tren...
Read more

relativitatea ca spectacol

Image
  relativitatea ca spectacol         pe o foiță subțire de răsărit presar  amintiri fărâmate și-mi fac din ea o țigară subțire pe care o fumez cu sete în fața plutonului de execuție   nu a mai rămas nimic de trăit de spus de iubit totul s-a transformat în cenușa imperiului imuabilului timp   în fond nimic nu vine nu trece și nici nu rămâne   sunt un punct dintr-un punct dintr-un punct dintre nenumărate puncte fără nici un fel de identitate   cade cortina peste un spectacol jalnic de geometrie plană demonstrațiile toate se țin de mâini și se apleacă reverențios în fața ultimilor spectatori în viață   spectatorii toți se țin și ei de mâini și se apleacă triști în fața geometriei plane   tot ceea ce-am înțeles este relativ până și teoria relativității poate fi relativă și se poate curba în dreptul inimii   fumul țigării se disipează lent în fața porții deschise   prin poartă răzbate aceeași lumină orbitoare pe care ...
Read more