despre tăcere ce deplină tăcere simt când iubirea devine cerc în cerc firav plec din prima privire şi mă înfășor în chipul tău rotund încercuindu-te încercuindu-mă până la deplinul privirii şi această iubire circulară definește tăcerea perfectă dintre două poeme ce urmează a se scrie între ele între două săruturi şi o carte deschisă la o cană de răsărit tâmplele cetății de acasă miruța & @ndrei konstantin burduș@
călător fără de umbră mi-e toamnă până la prăsele și mii de kilometri dor se culcă noaptea în ulcele și de prin zori tăceri mă dor te-aș trage noaptea peste mine să mă-nvelesc cu trupul gol dar nu e nimeni să-mi aline cuvântul rupt din asprul dor miroși a mine printre patemi tu îngerești a noi sublim din trupul tău odihnă cată-mi în visul tău cu har de crin mi-a tine până la durere și drumuri rupte-n lacrimi mor aș vrea să-mi fi alean și zbor mi-e toamnă până la prăsele
Comments
Post a Comment