rugăciunea cea dinspre întoarcere
rugăciunea cea dinspre întoarcere
ca şi cum aş aduna tăcerea pietrei
ca şi când aş risipi prea plinul norilor
în fiecare poem
şi din adâncuri
desculț aş striga
de nemărginirea dorului
mă întorn
către Tine
Maică
a tuturor luminilor
purtătoriu de semn
creator clepsidral
de ritual
în eterna iubire
de
Dumnezeu
mă întorn către Tine
cu gustul de zbor
pe buzele arse
sunt doar un capăt de lumină
respirând cât lacrima unei ferigi
coborând pre cuvinte
printre ramurile de brad
ale zilei care nu rămâne
primeşte-mă
şi primeneşte-mi strigătul
cel de Tine nesățios
căci de Tine mi-s plin
şi-s rebel în liniştea Ta
primeşte-mă la pieptul Tău
că mi-s de Tine
prea binecuvântat
cu a Ta preaiubire
şi-am să vin
acum şi pururea
în vecii vecilor
AMIN!
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
în anul 7525 luna lui prier în prima zi în cetatea lui Bucur
Copyright © 2017
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://www.buzzsprout.com/1760769
@drian ©onstantin burdușa™
În podcast recită autorul
Comments
Post a Comment