ultimul drum întâia liniște
ultimul drum întâia liniște
veneam de la tine
de fapt nu nu mai veneam
de la tine
veneam de nicăieri
spre niciunde
autostrada era întoarsă pe dos
aveam viteză
de câteva ori am întors capul
după câteva secunde cu trupul dezlegat de maluri
din marea mai mare se vărsa în
marea și mai mare o lună stacojie
mizam pe valul dintre noi ca
pe o iapă de rasă
știam că nu am cum să câștig
dar asta nu avea importanță
curgerea era un joc de-a
începutul și sfârșitul
pusesem pe masă o viață
și nouă volume de poeme
câteva femei
câteva iubiri
mărunțiș
făceam slalom printre doi
arhangheli și mulți îngeri
divizibili cu nouă
îi spusesem să-mi dea de știre
la poartă
se dădea lumină
din povestea aceasta nu mai
rămăsese nimic
doar coperțile
nu era nimic de spus
dădeam cu liniște pe apus
astupam cerul roșiatic
îl mâzgăleam cu telejurnale
din loc în loc dădeam la
suflet
cu mămăligă blurată de lacrimi
eco
era o durere ecologică
bio
nu pusesem nici măcar colorant
mă lăsasem cărunt pe la patimi
de-o săptămână suna poemul
degeaba
stâteam pe mute
ascultam Chopin în loop până simțeam tusea între
dureri
vedeam aceeași rază de lumină
bisectoarea dintre iad și rai
mă călca pe urme o disperare
de toamnă
ruginie cu țărm la stația de
pe prispa casei
meșteream la o treaptă putredă
infinitul era defectiv de
plural
avea deci un colț spart
și buzunarele întoarse pe dos
se uita la cer în oglindă
și se visa
un început albastru
@ndrei filip
©onstantin burdușa™
în anul de restriște 7529 de la facerea lumii
în luna lui prier în a paisprezecea zi în Ghiroda & București
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2021
@drian ©onstantin burdușa™
În podcast recită autorul
Comments
Post a Comment