răsăritul ca despărțire
răsăritul ca despărțire
- doem -
răsăritul
așternut cu o lumină frântă curgând
lăptoasă și sângerie
pe tristețea mea decrepită
și cântecul cocoșilor care pare șifonat
strident de liniște
și macii care înfloresc despotic printre
spice simetrice până la esența făinii
și pietrele care murmură fântâni între ele
și despodobite de colțuri se rostogolesc
către niciunde
care nicicând
nicicum
și eu care plàng într-o lume care plânge
într-un infinit care plânge și el
când tu plângi
printre brațele mele tocite de atâtea
îmbrățișări
se văd cercuri imperfect
concentrice
la capătul
cărora
se frâng razele de lumină
care ne-au așternut înainte să adormi
rupt în versuri descălecate
perfect perpendicular pe implorarea mea
taciturnă
curg
zilele pe ferestrele sufletului meu
muiat
în amarul apusului singurătății
descuiate
la îngeri
răsăritul
ca despărțire
apusul
ca devenire
simetria
zborului ca anotimp
miruța & @ndrei
filip ©onstantin burdușa™
în anul de restriște 7529 de la facerea lumii
în luna lui cireșar în a nouăsprezecea zi în Ghiroda & București
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2021
@drian ©onstantin burdușa™
În podcast recită autorul
Comments
Post a Comment