poetul și marea citită pe furiș

poetul și marea citită pe furiș

încet

se lovesc tăcerile de malurile iubirii

și poetul simte valurile cum se izbesc de țărm cu putere

și trupul lui devine un fior

și cuvântul lui devine un fior

și poemul lui devine o stâncă plină de spuma tăcerii

degeaba strigă el la furtună

am să trăiesc din cuvinte

zice el

am să sădesc cuvinte

strigă

am să cresc cuvinte în nisip

și în scoici

și în lacrimi

am să ingrijesc versurile

și am să adun poemele

la fiecare apus de toamnă

strigă poetul topindu-se în valuri

și atât mai apucă a spune

poemele mele coapte miros a tine

a fruct interzis

înainte de a fi înghițit de o carte furioasă

citită pe furiș

sub adierea unui sărut din ultimul déjà vu

în anul de restriște 7530 de la facerea lumii

în a șaptesprezecea zi de cireșar în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Bărbatul care n-are decât toamna