fervoarea ca o toamnă de îngeri

 

 

fervoarea ca o toamnă de îngeri

 

 

 

 

 

atât a murit toamna asta

atât s-a zguduit durerea înlăuntrul său

copacii despicându-i  de frunze

că timpul s-a întâmplat să crape pe la colțuri

irepetabil și iremediabil

și femeia s-a descălțat de duioșia ei

împietrită în lacrimi între ghizdurile fântânii celei săpate

între omoplații bărbatului ei

cu toată sudoarea fervorii

celei de toate zilele

 

căci ceea ce nu înțelege nimeni

este tocmai indispensabila necesitate a fervorii

 

fervoarea

este ceea ce unește

existența cu lumina și  cu timpul

 

uite

și acum simt cum țâșnește din mine strigătul

ca o crăpătură de lumină

răzbătută prin tăișul curgerii

până la prăsele

până la sânge

 

ce îngeri am putea fi

dacă prin venele noastre ar curge lumină

și toamna

ofilindu-ne

pielea s-ar face galben -ruginie

ce colorate ar fi străzile și orașele

și câtă poezie ar umple tramvaiele albe de rugina facerii de lumină

 

ce patrie de îngeri

ce toamnă de descântec

ce strigăt de lumină

am fi

tomnindu-ne din atâta iubire

 

 

 

 

 

 @ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7529 de la facerea lumii

în a douăzeci și șasea zi de brumărel în Ghiroda

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™