Bărbatul care n-are decât toamna

  celei de pe urmă   - miruței -         ești cea din urmă hain-a mea din cui ești căpătâiul cerului de toamnă ești tot ce n-am spus nicicând nimănui și ploaia care mâine-o să mă cearnă   femeie fără timp și fără margini crescută-ntre prăselele iubirii cascadă în doemul dintre pagini cel tatuat pe țărmul amintirii   ești ultimul cuvânt rămas pe buze ca un sărut final zâmbind otravă ești cea rămasă fragedă-ntre muze și liniștea din câmpul cu otavă   păși-vom între versuri mână-n mână va curge luna-n sânii tăi să scrie poemul nostru cel săpat în spumă și mirosind aprins a iasomie   se-nchide cartea s-a tocit penelul pe țărm a mai rămas de-un pumn iubire călcând pe cioburi de-amintiri poemul ne scrie pe nisip drept izbăvire   e prea devreme sau târziu eternul așa că toarnă-mi astăzi fericire să ne-mbătăm cu lacrime în...

  ” despre seducția târzie a lui Paler” este un poem scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 9 august 2015   Poemul arată astfel :   despre seduc ț ia târzie a lui Paler     stau într-o gară pustie şi chioară din noapte îmi cade o şoaptă afară este o oră când moartea se zbate e 3 şi 13 în miez de noapte un ceas se frământă undeva într-un zid şi este tăcere   e trist şi e vid adică nimicul uitat de nimic adică nimicul şi-atât doar nimic trecutul s-a dus nu-i bun de nimic din viitor nu ştim mai nimic şi nici în prezent nu-i ceva de nimic e moartea pe-aproape şi nu simt nimic nici frică, nici ură, dezgust parc-un pic, e-aproape departele, nu trece nimic prin gara pustie şi rece şi chioară e 3 diminea ț a şi-i rece afară mă doare absen ț a şi las' să mă doară e-o noapte de mai infirmă şi goală nu-s paşi, nu-s tăceri, nu-s iubiri, doar o gară în care ...

  rugăciunea cea dinspre întoarcere     ca şi cum aş aduna tăcerea pietrei ca şi când aş risipi prea plinul norilor în fiecare poem şi din adâncuri desculț aş striga de nemărginirea dorului mă întorn către Tine Maică a tuturor luminilor purtătoriu de semn creator clepsidral de ritual în eterna iubire de Dumnezeu mă întorn către Tine cu gustul de zbor pe buzele arse   sunt doar un capăt de lumină respirând cât lacrima unei ferigi coborând pre cuvinte printre ramurile de brad ale zilei care nu rămâne   primeşte-mă şi primeneşte-mi strigătul cel de Tine nesățios căci de Tine mi-s plin şi-s rebel în liniştea Ta   primeşte-mă la pieptul Tău că mi-s de Tine prea binecuvântat cu a Ta preaiubire şi-am să vin acum şi pururea în vecii vecilor   AMIN!           @ndrei filip ©onstantin burdușa™ în anul 7525 luna lui prier în prima zi în cetatea lui Bucur Copyright © 2017 https://poemeleuriasului.blogspot.com/ https://toamnanelinistiimele.b...