Bărbatul care n-are decât toamna

    despre seducția târzie a lui Paler       stau într-o gară pustie ş i chioar ă din noapte îmi cade o şoaptă afară   este o or ă când moartea se zbate e 3 şi 13 în miez de noapte un ceas se fărâmă undeva într-un zid ş i este t ă cere e trist ş i e vid   adică nimicul uitat de nimic adică nimicul şi-atât   doar nimic   trecutul s-a dus nu-i bun de nimic din viitor nu ştim mai nimic şi nici în prezent nu-i ceva de nimic e moartea pe-aproape şi nu simt nimic   nici frică nici ură   dezgust parc-un pic   e-aproape departele   nu trece nimic   prin gara pustie şi rece ş i chioar ă e 3 diminea ța şi-i rece afară   mă doare absența ş i las' s ă mă doară e-o noapte de mai infirmă şi goală nu-s pași nu-s t ăceri nu-s iubiri doar o gară în care pendulul bătrân stă să moară   peronul e gol lumina e chioar ă şi tren...

  bacoviană de capă t de drum       e-atâta iarnă -n mine și mă doare din paseri curg tăceri pe cer de plumb ș i clip ă după clipă un orologiu moare și noapte după noapte mă trezesc mai strâmb   au ruginit și zorii ș i sc ârțâie lumina nefericit trecutul se vinde tot mai scump din putrede oraș e se scurge h âd doar vina de a tr ăi măcelul în trupul tot mai strâmt   nici moartea nu e gratis se vinde pe sub mână e-un trafic disperat pe sensul interzis eu a ș muri și astăzi dar nu am bani de lună să mi-o aprind la capăt în chip de ultim vis   e-atâta ceață-n patemi și-atâ ta frig în oase cuvintele se crapă și cad intre dureri m-aș duce către casă între aprinse coase și-aș trage peste mine poemul că tre ieri   e-atâ t sf ârșit în toate și nici un început e ultimul sezon din ultimul tramvai e-un ger cumplit î n inimi și-am înghețat în rai și vreau să mă acop ăr cu un amurg de lut   ...

    despre seducția târzie a lui Paler       stau într-o gară pustie ş i chioar ă din noapte îmi cade o şoaptă afară   este o or ă când moartea se zbate e 3 şi 13 în miez de noapte un ceas se fărâmă undeva într-un zid ş i este t ă cere e trist ş i e vid   adică nimicul uitat de nimic adică nimicul şi-atât   doar nimic   trecutul s-a dus nu-i bun de nimic din viitor nu ştim mai nimic şi nici în prezent nu-i ceva de nimic e moartea pe-aproape şi nu simt nimic   nici frică nici ură   dezgust parc-un pic   e-aproape departele   nu trece nimic   prin gara pustie şi rece ş i chioar ă e 3 diminea ța şi-i rece afară   mă doare absența ş i las' s ă mă doară e-o noapte de mai infirmă şi goală nu-s pași nu-s t ăceri nu-s iubiri doar o gară în care pendulul bătrân stă să moară   peronul e gol lumina e chioar ă şi tren...

  sunetul şi liniştea       din fiecare lacrimă curge o lacrimă din fiecare lacrimă curge un strigăt din fiecare lacrimă curge un cuv ânt   la fel de adânc precum un ocean pictat pe claviatura unui vis   doar pasărea rămâne semn pe cerul despicat doar zborul devine tatuaj pe sunetul semnului şi nu este nimic altceva lăuntric doar sunetul care strigă lăuntrului cobor ând pe vene ş i artere întru devenirea tăcerii spre liniştea liniștii   ş i eu la marginea legii la marginea orică rei legi simt cum mă curăț de mirosul fetid al morți de dinlăuntrul ființei simt cum mă curăț de mine şi nici nu mai sunt şi nici nu aş mai fi dacă răsăritul nu ar fi tangent la lacrimile cu care îmi semnez poemul în numele Tău   Volumul de poeme “ Preacuvintele” Copyright © 2016 ANDREI FILIP BURDU ȘA™   All Rights Reserved