Bărbatul care n-are decât toamna

      bacoviană de toamnă. La Vršac                 trec peste noapte tăceri de cașmir e toamnă din nou pe străzi deșirate pași descusuți pe un danț de clavir și vântul nebun care bate și bate   o ploaie adâncă ce curge în noi culege rugină din iubiri disperate și plouă adânc ruginiu printre ploi care plâng despărțite și foarte departe   e toamnă și noapte și frig și nicicum și nimeni aproape și nimeni pe drum și scriu o poveste cu o damă de fum aprind o țigară c-o iubire de scrum   e toamna la poartă și plânge-n delir actori iluzorii stăm triști peste noapte privim cu nesaț o tristețe de șoapte e foarte târziu și miroase a mir       @ ndrei   ❤   filip © onstantin burdușa™ în anul de restriște 7530 de la facerea lumii în a șaptesprezecea zi de toamnă în Ghiroda https://poemeleuriasului.blogspot.com https://toamnanel...

  patimă-mă. un doem despre treceri       se deșiră caierul singurătății în ceața zorilor ce curg peste mine în timp ce plictisita vară țese la război nimbul dimineții care va pășii peste clipele mele crăpate de durere   un greiere se aude stins în uvertura răsăritului   se aude până și măcelul de galben din lanurile de floarea soarelui care răzbună efemera poveste a macilor   pe glezne roua se rostogolește alert spre nică ieri   doar în umbrele brațelor tale e lini ște   iar eu mă complac incandescent în nemurirea unei iubiri cu care împart infinitul   muzele dorm ca niște fete bătrâne   la umbra transparent ă a fiirii cu genele plecate de căldura seacă a absenței   solstițiul ăsta înflorit adoarme în echinocțiu iar cuvintele îmi aleargă mângâind complicat culorile scurse ale unui perfect curcubeu   dincolo de noi e o zare despre care nu vreau să știu nim...