Bărbatul care n-are decât toamna

  delir bacovian         un gri târziu un lung delir îmi cântă gerul la clavir ușor cam trist ca-ntr-un delir șoptește un pahar cu vin   pe coarde veștede–n suspin și nici un drum doar prea puțin în piept mai bate un străin desculț prin gerul bizantin   ce timp amar și ce rugină scurm prin cenușă după rimă scurm prin iubire mă deprimă jarul din pașii tăi de vină   și ninge sec ca într-o crimă   @ ndrei filip © onstantin burdușa ™ în anul de restriște 7530 de la facerea lumii în a douăzeci și treia zi de cireșar în București https:// poemeleuriasului.blogspot.com https:// toamnanelinistiimele.blogspot.com https:// burdusa.blogspot.com https:// burdusas-podcast.podsite.io https:// www.buzzsprout.com/1760769 Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDU ȘA ™

          despre poemul alb         am să trăiesc din cuvinte zise am să sădesc cuvinte am să cresc cuvinte am să îngrijesc petalele versurilor și am să aștept poemele să rodească la fiecare apus de toamn ă coapte aurii îndrăgostite despletite   poemele sunt cele mai frumoase femei zise el rostindu-se pe sine poem înainte de plecare   @ndrei filip ©onstantin burdușa™ în anul de restriște 7530 de la facerea lumii în prima zi de cuptor în București https:// poemeleuriasului.blogspot.com https:// toamnanelinistiimele.blogspot.com https:// burdusa.blogspot.com https:// burdusas-podcast.podsite.io https:// www.buzzsprout.com/1760769 Copyright  ©  2022  ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA ™      

      călător fără de umbră   mi-e toamnă până la prăsele și mii de kilometri dor se culcă noaptea în ulcele și de prin zori tăceri mă dor   te-aș trage noaptea peste mine să mă-nvelesc cu trupul gol dar nu e nimeni să-mi aline cuvântul rupt din asprul dor   miroși a mine printre patemi tu îngerești a noi sublim din trupul tău odihnă cată-mi în visul tău cu har de crin   mi-a tine până la durere și drumuri rupte-n lacrimi mor aș vrea să-mi fi alean și zbor mi-e toamnă până la prăsele