Bărbatul care n-are decât toamna

    privind eternul primăvara   ( gând pentru pruncuță)     Când din drum s-ar opri inima să bată Şi gândul să răzbată Ce linişte defunctă s-ar aşterne Peste zborul păsării mele Şi zbaterea aripilor ar cădea ca arsă Într-o lume întoarsă Şi neînțeleasă Şi rădăcinile n-ar mai țese seva Însoritelor clipe şi ineluctabilelor maluri Ale râurilor de sentimente Cu care îți sărut apăsat Profunda mirare A iubirii tale Încă neîmbânzită   De aceea Copilă Îți mângâi părul bălai Cu speranța eternei împliniri În lacrima limpede A zilei de azi Şi-a necuprinderii de mâine Cu dorul deplin Al curcubeului Pe care ți-l las moştenire În fiecare cuvânt   @ ndrei filip © onstantin burdușa ™ în anul de restrişte 7523 de la facerea lumii în luna lui mărțișor în a doua zi https://poemeleuriasului.blogspot.com https://toamnanelinistiimele.blogspot.com https://burdusa.blogspot.com https://burdusas-podcas...

  “ punct terminus” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 25 ianuarie 2006   Poemul arată astfel :     - punct terminus – *   m-ai părăsit și nu-mi vine să cred   stau pe o bancă în parcul înghețat prăfuindu-mi pașii cu lacrimi amorțite de durere   am ajuns la marginea lumii mele și mă uit în prăpastie cu pieptul sîngerând deschis   drumul a dispărut dintr-o dată și în față doar zborul frânt al unei păsări de țipăt ascuțit   percep cu greutate sunetele imaginile timpul   nu mai am trecut azi mâine trup suflare   nu mai circulă nici un tren și gara e pustie   mă mir că pot întoarce privirea și nu văd nimic lacrimile se sparg cristaline de țărm și-mprăștie orele care troznesc sub bocancii tuturor celor care trec peste   aprind o țigară și-ncerc să pricep de ce nu mai ...

    poem de îndrăgostit femeia     când apari tu femeie a femeilor înfrunzind din păcat măsură a devenirii ai în ochi patimi de dor şi-n jur curg rebeli heruvini desenând aşteptarea în prăfuita gară părăsită de ceasuri   când apari tu durere a durerilor elementar sfâşiind cerul într-un strigăt albastru am în ochi patimi de dor şi-n jur nu mai e nimic în afara ta ca şi cum universul s-ar restricționa singur la iubire şi gara prăfuită s-ar umple de amintiri care tropăie nerăbdătoare la desprinderea de mine în cuvinte rotunde lor înselor şi de aceea nerostite de nimeni dar trăind în sinele meu şi în tine pănă la sens   @ ndrei filip © onstantin burdușa ™ în anul de restrişte 7523 de la facerea lumii în luna lui cireșar în a treisprezecea zi în București https://poemeleuriasului.blogspot.com/ https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/ https://burdusa.blogspot.com/ https://bu...