Posts

Showing posts from August, 2022

despre porţi şi despre stări de fapt

Image
    despre porţi şi despre stări de fapt   Motto: „poarta aceasta era hărăzită numai ţie” Franz Kafka     dis-de-dimineaţă ţi-aş fi dat toată inima mea dar era ceață și   poarta era dată larg de perete şi-năntru durea de vaiet vântul   la prânz am trecut să-ţi aduc trupul meu şi zilele mele împachetate în ziarul local dar bătea un vânt sec și poarta scârţâia egoist cu glas de femeie rănită   pe seară am coborât din maşină să-ţi ofer tot ceea ce am înţeles eu din viaţa asta dar era beznă și poarta era pe jumătate închisă   şi lacătul atârna cu gura deschisă şi uşor într-o parte amar   mi-am dus mâna la ochi şi mi-am şters sensul picăturilor tuturor ploilor din sufletul meu   apoi am tras poarta cu putere şi-am închis lacătul   se-ntuneca devreme.... ...era iarnă           Poem inclus în volumul “Poeme îmblânzite de lăcrimare” Cop...

vers clasic . ofrandă

Image
  Vers clasic. Ofrandă       din arderea unei iubiri am scris o viață și o moarte și-am împărțit tăceri deșarte scrise pe scumpe amintiri   respiră-mă când te respir tu albă temere de șoapte poemă tristă de clavir respiră-mă până la moarte   curge-mă tu cum eu te curg enigmă între șoapte strânse dă-mi fericirea ta în pârg să te adorm în frunze ninse   dorește-mă cum te doresc o curbă stea pe pern-adâncă iubește-mă cum te iubesc cât voi cresta izvoru-n stâncă   ucide-mă cu dor puțin te voi iubi la noapte tristă lumină pală-n cer senin și de visare ametistă   aleană-mă cum te alin adâncă-mă cum te adânc și pruncu-mă cum eu te prunc respiră-mă cum te respir     @ ndrei filip © onstantin burdușa ™ în anul de restriște 7530 de la facerea lumii în a cincisprezecea zi de gerar în Ghiroda https://poemeleuriasului.blogspot.com https://toamnanelinistiimele.b...

ofrandă

Image
    ofrandă     gândesc un joc secund cu anotimpuri ciudate și culori stranii în mișcări absurd de precise ca-ntr-un refren de Fago unde trupuri vii înmuiate în ritualul sensului de a trăi aproape caligrafic străbat simțurile gândesc într-un cod care nu mai există dar în care trăiesc ca-ntr-o durere profundă secretă ridicând pe umerii mei vise de toamnă târzie par a fi eu în ceea ce ești tu pari a fi ieri într-un viitor care va să vie sau   cine știe o lume violetă rănită de lumina zilei într-un anotimp care poartă mirosul tău culoarea ta senzația mea de tine mi-e dor de vremurile care poartă numele tău pe buzele mele ca o adiere a unui gând predestinat și când nu mi-e dor mi-ești tu pur-și-simplu ca-ntr-o iubire neîncepută               @ ndrei filip © onstantin burdușa ™ în anul de restriște 7530 de la facerea lumii în a treizecea zi din gerar în București ...