Bărbatul care n-are decât toamna

    către femeia mea sau unu în bază doi       pământul sângerează de clipe se aude cum fierbe sângele în cuvintele împărtășite cu lumină și cuvintele strigă către zi și ziua strigă către curgere și curgerea seamănă durere atâta durere că pasărea nu mai poate sta de zbor iar clopotul nu mai poate sta de sunetul lui de clopot pereche se fac doi egal cu unu râul este perechea muntelui marea este perechea țărmului trecerea este perechea fiiri nu știu dacă mă poți auzi până aici până la sita poemului sub asurzitorul ritual al scrisului   eu îl vreau viu   pământul este plin de sete marea este adâncă de cer viața e plină de morți   cum oare te-aș putea afla printre atâtea fericiri de vânzare printre atâtea iubirii de închiriat printre atâtea săruturi on line am văzut și o expoziție de artă sexuală   oameni n-am văzut adevăruri nu am găsit uite aici faci prima la dreapta spre p...

  despre îngerii din ferestre     -          doem –     am să trăiesc din cuvinte zise am să sădesc cuvinte am să le cresc am să îngrijesc versurile și am să adun poemele la fiecare apus de toamn ă   căci poemele mele coapte miros a tine a fruct interzis a rost sădit cu patimă de la un capăt la altul al vieții mele     uneori îmi văd visurile hălăduind și urcându-mi pe umeri   uneori încerc să le prind cu cuvinte şi să le însăilez în chip de aripe   dar ele hohotesc netrebnic la țărm de zori când mă izbesc cu capul de ziua crăpată şi mă zdrobesc de noaptea descusută la albastru   iar eu le ademenesc stângaci şi le răpun în cuvinte   mai scriu câte ceva ca prin vis din când în când   cînd nu cânt ci mă prefac într-o vioară de piatră ci doar mă risipesc pe strune de ecou cheltuind suspinul arcușului d...